Agnes
Mattis-Teutsch

Artist Statement

Pictura mea pornește rareori de la o imagine precisă. Pornește mai degrabă de la o stare, o memorie, o tensiune sau de la ceva ce nu poate fi formulat complet în cuvinte. În atelier nu caut să ilustrez o idee deja încheiată, ci să intru într-un proces în care imaginea se formează treptat, din gesturi, suprapuneri, ștergeri, reveniri și accidente.

Lucrez intuitiv, construind și destrămând succesiv suprafața picturii. Mă interesează relația dintre spontaneitate și control: momentul în care o linie precisă poate fi destabilizată de o curgere de culoare, iar o structură aparent rigidă poate deveni vulnerabilă. Folosesc acrilic, medii fluide, spatulă, pensulă și intervenții gestuale. Materialul nu este doar un instrument; îl las să participe la formarea imaginii.

O parte importantă a lucrărilor mele se dezvoltă în jurul rețelelor, liniilor, grilelor și acumulărilor. Aceste structuri pot sugera orașe, hărți, sisteme, țesuturi sau urme ale unor mecanisme invizibile. În alte lucrări, gestul devine mai liber și mai exploziv. Nu mă interesează însă opoziția dintre ordine și haos, ci zona în care cele două coexistă.

Memoria este una dintre temele care revin constant în practica mea. Mă interesează felul în care experiențele se depun în noi, cum anumite lucruri dispar din conștiință dar rămân în corp, în reacții, în fragmente de imagine și în felul în care privim lumea. Pierderea, fragilitatea, apartenența, transformarea și reconstrucția apar în lucrările mele nu ca teme ilustrate direct, ci ca stări care modifică suprafața.

Vin dintr-o familie în care arta a fost prezentă de mai multe generații. Această moștenire face inevitabil parte din identitatea mea, dar nu încerc să continui un limbaj existent. Pentru mine este important ca trecutul să fie prezent fără să determine viitorul și ca propria mea pictură să-și construiască un teritoriu autonom.

După o întrerupere lungă, am revenit la pictură cu o nevoie foarte puternică de a lucra. Atelierul a devenit pentru mine un loc de concentrare, dar și de recuperare. În perioada pandemiei am lucrat într-un atelier din Sibiu, într-o vilă veche, aproape abandonată. Tocmai această precaritate a intensificat relația mea cu materialul și cu procesul. De acolo s-a dezvoltat și seria COVID Works, în care grila, stratificarea și tensiunea dintre control și dezordine au devenit foarte prezente.

În ultimii ani, corpul, vulnerabilitatea și transformarea au căpătat pentru mine o greutate nouă. Nu urmăresc să transform pictura într-o confesiune literală, ci să las experiența să se sedimenteze în imagine. Unele lucrări păstrează energia unui moment, altele o ruptură, altele liniștea de după ea.

Pentru mine, pictura este mai puțin o reprezentare a realității și mai mult o formă de sedimentare a experienței — o arhivă emoțională. Nu încerc să ofer privitorului o poveste închisă. Prefer ca imaginea să rămână suficient de deschisă încât fiecare să poată intra în ea cu propria memorie.